Insula misterioasa by Jules Verne

Author:Jules Verne
Language: eng
Format: mobi, epub
Publisher: Harq al-Ada
Published: 2011-01-31T23:00:00+00:00

CAPITOLUL XI

Iarna. Bătucitul lînii. Piua. Ideea fixă a Iui Pencroff. Fanoanele. La ce poate folosi un albatros. Combustibilul viitorului. Top şi Jup. Furtuni. Stricăciuni la curtea de păsări. O excursie la mlaştină. Cyrus Smith e singur. Explorarea puţului.

O dată cu venirea lunii iunie, care corespunde cu luna decembrie în zona boreală, sosea şi iarna, aşa că pionierii noştri se îngrijiră de confecţionarea unor haine trainice şi călduroase.

Muflonii de la stînă fuseseră tunşi, iar lîna lor aştepta să fie transformată în stofă de haine.

Bineînţeles că Cyrus Smith nu avea la îndemînă nici unul din instrumentele care se întrebuinţează pentru torsul şi ţesutul lînii, de aceea el îşi propuse să folosească proprietatea firelor de lînă care se încurcă constituind prin simpla lor încîlcire acea stofă care se numeşte „pîslă”, atunci cînd sînt presate în toate direcţiile. Pîsla se poate obţine printr-o simplă „bătucire”, operaţie care, deşi scade elasticitatea stofei, îi măreşte în schimb posibilitatea de a păstra căldura. Lîna muflonilor, alcătuită din fire scurte, era cît se poate de potrivită pentru o astfel de operaţie.

Inginerul, ajutat de tovarăşii săi, împreună cu Pencroff — care se vedea silit să-şi părăsească din nou vasul drag — începură prin a elibera lîna de substanţa aceea uleioasă cu care este îmbibată şi care se numeşte usuc. O ţinură douăzeci şi patru de ore în hîrdaie pline cu apă încălzită la şaptezeci de grade; o spălară apoi bine cu sodă şi cînd fu destul de bine uscată trecură la „bătucirea” ei, obţinînd astfel o stofă foarte grosolană, care n-ar fi avut nici o căutare în centrele industriale din Europa sau America, dar care era foarte preţuită, pe piaţa insulei Lincoln.

Se ştie desigur că stofele acestea erau cunoscute din timpurile cele mai îndepărtate şi fuseseră obţinute prin aceleaşi mijloace pe care se pregătea să le folosească Cyrus Smith.

Inginerul construi o maşină de presat lînă, folosind cu dibăcie forţa mecanică produsă de căderea de apă de pe plajă, întreaga instalaţie era o piuă cît se poate de rudimentară, alcătuită dintr-un ax, cu ajutorul căruia se ridicau şi se lăsau doi piloni verticali, care presau lîna aşezată în piuă. Mai construiră şi un cadru din bîrne groase, care înconjura întregul mecanism. Secole de-a rîndul aşa au arătat piuele de pretutindeni, pînă ce pilonii au fost înlocuiţi prin cilindri compresori, mulţumită cărora lîna este supusă unui adevărat laminaj, în loc să fie „bătucită” ca în trecut.

Operaţia se făcu sub îndrumarea lui Cyrus Smith şi izbuti de minune. Lîna, îmbibată cu soluţie de săpun — menită pe de o parte să uşureze înmuierea, strîngerea şi bătucirea firelor de lînă, făcîndu-le totodată şi mai lunecoase şi, pe de altă parte, să le împiedice să se destrame în timpul presării — fu scoasă din piuă sub forma unor bucăţi groase de pîslă. Asperităţile şl inegalităţile cu care însăşi natura înzestrează firele de lînă ajutaseră atît de mult la alipirea şi amestecarea lor, încît, în cele din urmă, coloniştii obţinură pîsla, din care puteau să-şi facă atît haine, cît şi pături. Desigur că nu fabricaseră

Download

Copyright Disclaimer:
This site does not store any files on its server. We only index and link to content provided by other sites. Please contact the content providers to delete copyright contents if any and email us, we'll remove relevant links or contents immediately.